Iti mai amintesti?Cand eram mici credeam ca o zana ne vegheaza,ca are grija ca totul sa fie bine shi ca dupa ce mama ne spune o poveste ,iar noi inchidem ochii...vine zana si presara praf magic pentru a avea vise dulci si pentru a ne proteja de capcauni,troli,goblini si vrajitoare.
Eram niste prichindei mici ,prichindei care erau imbatati de acea inocenta a copilariei.Zambetele noastre erau atat de stralucitoare incat orbeau soarele ,iar ochii nostri sticleau de fericire atunci cand vedeam o broscuta verde...credeam ca e un print si alergam pentru a-i da sarutul bine-meritat.
Parca eram vrajiti,ne imaginam un taram al nostru ,cu multe jocuri,cantece,rasete si bineinteles :personajele mistice din basme si povesti.
Vreau sa fiu copil!Vreau copilaria !
Stiu sa visez
